Rux și Opulență, la terapie din cauza epuizării. Episodul ținut „la secret” a chinuit-o mult timp

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

„Trebuie puțin să lupți cu tine, cu demonii tăi, cu gândurile tale” este mesajul transmis de Rux și Opulență celor care trec prin momente de cumpănă. Viața vedetelor nu este mereu roz, iar problemele nu țin cont de statut. Pentru CANCAN.RO, influencerița a vorbit în exclusivitate despre lupta ei de doi ani cu depresia.

Totul a început cu o oboseală cronică și cu sentimentul că nu mai este mulțumită de viața pe care o ducea. Rux și Opulență spune că, la un moment dat, gândurile au devenit prea multe și nu a mai reușit să le gestioneze.

„Contează enorm sprijinul oamenilor, dar, la un moment dat, obosesc și ei să te tot audă”

A ales terapia și a refuzat medicația recomandată, spunând că a vrut să-și înțeleagă gândurile și să nu fugă de ceea ce trăia. După aproape doi ani și mai multe perioade dificile, spune că în 2024 a reușit să-și revină

Vezi galeria foto
9 poze

„Nu îmi mai gestionam gândurile”

Rux și Opulență: Am avut, am trăit, pentru că vine un moment în viață, în mijlocul anilor ’30, când te lovesc toate. Toate traumele, toate gândurile, viața, situațiile, oamenii, toate vin odată și te pun la pământ. Și atunci trebuie să înveți ce să faci cu ele. Ori rămâi acolo, în groapă, ori… Am avut acest moment. A fost oribil, a durat un an și jumătate, doi. A fost foarte, foarte greu, îngrozitor. Știu prin ce se trece, înțeleg, știu prin ce trec oamenii. Atât pot să le zic: ceea ce simt acum, ceea ce simt oamenii, nu e „forever”. Ai tendința de a te pierde în sentimentul ăla, că este atât de copleșitor, încât crezi că asta o să fie toată viața și așa rămâi, că nu mai sunt soluții, că nu o să fie bine niciodată. Și asta vreau să știe oamenii: că trece. Trece, dar trebuie puțin să lupți cu tine, cu demonii tăi, cu gândurile tale. Sentimentul ăla trece și, după ce trece, o să realizezi că ce bine că nu te-ai lăsat blocată de el să rămâi acolo.

CANCAN: La tine de la ce a pornit?

Rux și Opulență: În primul rând, a fost o oboseală cronică. S-a adunat foarte multă oboseală fizică și, în clipa aia, nu eram mulțumită nici de ce fac, nici de viața mea, nici de situația în care trebuia să fiu la o anumită vârstă. Traume, mă rog, toți avem situațiile astea. Momente când zici: „Bă, de ce întâlnesc doar anumiți oameni care nu mă ajută, care chiar nu sunt alături de mine? De ce toți oamenii sunt răi?” N-am simțit că vine. Pur și simplu, te trezești în ea. Te trezești, nu știu, obosit de viață. Nu îmi mai gestionam gândurile. Pur și simplu, erau prea multe gânduri în capul meu. Și am început să fac terapie. Am refuzat medicația, pentru că eu sunt genul de om care consideră că pot să mă descurc singură și am zis că pot fără medicamente. Mi se recomandase, ca să mă calmez, dar am zis: „Lasă, că mă calmez eu. Stau așa până gestionez.” Nu voiam să fug. Asta e o chestie foarte importantă la depresie. Eu n-am vrut să fug de ce trăiesc prin vicii sau prin medicație. Am vrut, pur și simplu, să aud efectiv tot ce e în creierul meu, ca să știu ce să fac cu ele, cu gândurile și cu situația. A fost foarte greu.

CANCAN: Cât a durat?

Rux și Opulență: Cred că vreo doi ani. În 2024, cam așa mi-am revenit. A fost cu mai multe coborâșuri. Contează enorm sprijinul oamenilor, dar, la un moment dat, obosesc și ei să te tot audă. Pentru că tu nu știi ce altceva să faci decât să le explici: „Uite asta, asta, asta.” Sună ca și cum te plângi, dar tu, de fapt, nu te plângi. Tu, efectiv, încerci să înțelegi de ce s-a ajuns aici. Și, la un moment dat, oamenii zic: „Hai, frate, mai lasă-mă.” Și de-aia sugerez să mergeți la specialiști, că ăia sunt obligați să te asculte. Eu și acum mă mai duc o dată la două luni la terapie, doar ca să vorbesc, că s-or sătura prietenii mei de mine, știi? Dar mă ajută foarte mult, pentru că ei spun perspectiva dintr-o altă situație, știi? Și atunci zici: „A, la asta nu m-am gândit.” Cumva, da, dar trebuie să vrei tu să-ți asculți creierul foarte mult. Este parșivă depresia, mai ales când și societatea este parșivă în ziua de azi și cumva te induce sau te încurajează să ajungi în starea asta. De-aia vă zic: rugați-vă și fiți foarte conștienți de gândurile voastre și nu fugiți de ele, ci încercați să le înțelegeți, să le gestionați.

„Trebuie puțin să lupți cu tine, cu demonii tăi, cu gândurile tale”

CANCAN: Spune-mi ceva ce ai auzit despre tine și te-a deranjat cel mai mult.

Rux și Opulență: Că sunt rea. Nu prea mă deranjează asta, că nu-mi doresc să mă considere toată lumea bună. Știu, sunt drăguță cu oamenii din jurul meu și sunt politicoasă în societate. Dar oamenii tind să creadă că, dacă nu ești bună, ce faci? „Uite-o pe aia, cine se crede? Este îngâmfată.” Dar, efectiv, eu nu sunt genul care să se ducă acolo și să facă frumos. Urăsc „cu patul în fund”, urăsc. Eu sunt: „Bună, ce faci? Îmi pare bine, o zi bună, pa!”Eu sunt obișnuită că sunt un om diferit în România, într-o țară din sud-estul Europei, unde mentalitatea este diferită. Eu sunt obișnuită să fiu privită sau… „Uite-o pe aia”, poate, știu eu.

CANCAN: Ce ai vrea să nu te mai întrebe nimeni niciodată?

Rux și Opulență: Nu este vorba de întrebare. Aș vrea să nu mai aud, când postez ceva creativ pe internet, mai ales când vine vorba de haine, să nu-mi mai spună lumea: „Ce nebună ești!”
„Mamă, înnebunesc!” Creativitatea să fie o nebunie. Și le zic: „Băi, dar e o chestie creativă. O combinație, un styling.” Nu mai scrieți „Ce nebună ești!” De ce sunt nebună? Adică atât de simplu e creierul român aici, știi? Poți să zici: „Wow, ce creativ!” Sau taci! „Wow, ce nebună ești!” Trebuie să fii nebun ca să gândești un styling, știi? Zic: „Frate!”

NU RATA: Carmen Grebenișan, despre cea mai grea perioadă din viața ei: „M-a acaparat și n-am putut să o opresc”

CITEȘTE ȘI: Ruxi Opulentă a dat fashion-ul peste cap la o tură prin mall. Cei 500.000 de urmăritori de pe Insta sigur n-ar fi recunoscut-o din prima!